Am greșit-o! De ce este așa de greu să schimbi preferințele politice ale apropiaților

Câți dintre voi aveți în familie persoane care votează diferit față de ce credeți că este bine pentru România?

Câți dintre voi aveți în familie persoane care votează diferit față de ce credeți că este bine pentru România? Statistic vorbind, șansele sunt foarte mari și cel mai probabil fiecare dintre noi are cel puțin o rudă sau un prieten care votează cu “tabăra adversă“.

Este de asemenea evident că alegerile prezidențiale din 2024-2025 au fost cele mai polarizate din istoria recentă a României. Ne-am întors, după 35 de ani de la Revoluție, din nou la paradigma Est vs. Vest, Noi vs. Ei, Europa vs. Rusia, Libertate vs. Dictatură.

Societatea s-a împărțit destul de radical (și repede) în două tabere, după cum arată și sondajele, și nu e de mirare că vedem atâta ură pe social media sau certuri serioase în familie. Copii care nu își mai respectă părinții, rude învrăjbite din cauza opțiunilor politice diferite sau prieteni care nu își mai vorbesc sau își dau “unfriend” pe social media.

Nu am scris foarte mult despre politică în această campanie, fiind un subiect greu, pe care am preferat de asemenea să nu-l discut prea mult cu rudele, cum s-ar zice la masa în familie.

Știința politică spune că este foarte greu să schimbi o opinie politică deja formată și mai degrabă investești în atragerea nehotărâților. Așa să fie?

Ca să înțeleg fenomenul, am pornit de la ce vedeam în jurul meu și pe social media. Și mi-am dat seama că în politică (în general), românii văd lucrurile în alb și negru și aleg un candidat ca și cum s-ar căsători cu el.

Asta este prima bubă remarcată, dar explicabilă, întrucât ideologii de partid și consultanții politici mizează pe crearea de triburi. Este cel mai facil și eficient mod prin care pot mobiliza masele de oameni.

De ce? Pentru că răspundem mai bine la emoția tribală. Creierul primitiv se activează imediat și ne spune că noi suntem cei buni (albi), iar ceilalți sunt prin definiție răi (negri).

Doar că lumea este cam gri și pot exista mai mulți candidați cu diferite defecte și neajunsuri. Este este exact ce vedem și în propaganda geopolitică. Statele Unite sunt farul libertății, iar Rusia înseamnă dictatură și oprimare. Din păcate, există nuanțe de rău și în “tabăra bună“, dar pentru a înțelege acest lucru trebuie să ne activăm creierul rațional și gândirea critică.

Revenind la alegeri, partidele, mai ales cele extremiste, au promovat ideea de Noi vs. Ei, de Bine vs. Rău, pentru că funcționează, face apel la emoție și răspunde cel mai bine unui fond de frustrare față de clasa politică.

Și acum apare cu adevărat provocarea și ține de psihologie: indiferent de argumentele logice, oamenii sunt greu de convins să își schimbe votul pentru că 1) își protejează identitatea de trib, iar 2) disonanța cognitivă îi determină să-și raționalizeze opțiunea și să găsească motive pentru a merge mai departe cu decizia inițială.

Expertul în persuasiune Jonah Berger spune că o strategie bună pentru a convinge pe cineva să considere opțiunea ta este să îi prezinți alegerea sub formă de identitate, nu să îi ceri să facă o acțiune.

De exemplu, studiile au arătat că prezența la vot crește când mesajul creează o identitate de alegător și nu când sugerează o acțiune. Mergi la vot va avea șanse mai mici să convingă o persoană nehotărâtă să meargă la vot față de un mesaj precum Devino un votant responsabil!

Găsiți aici un video foarte bun despre câteva tactici de persuasiune, folosite de cercetători și politicieni deopotrivă.

Prin urmare, dacă îi ceri unui prieten să voteze cu al tău candidat preferat, șansele să te asculte sunt mici.

În familie, declarațiile imperative de tipul votează-l pe X sau Y nu vor face decât să antagonizeze și să deterioreze relațiile (dacă părinții, rudele au opțiuni diferite). Pentru că, revenind la 1) și 2) apropiații sunt deja într-un trib și acum își vor proteja identitatea + își vor argumenta alegerea prin filtrul disonanței cognitive, urmând să găsească noi motive pentru alegerea inițială.

Să convingi lumea pe social media este o strategie și mai proastă. Prin definiție, rețelele sociale încurajează polarizarea, formarea de bule și fiecare argument va fi întâmpinat de contra-argumente sau chiar jigniri din partea taberei opuse.

Consultantul politic Louis Perron spune că pe social media foarte puțini oameni pot fi convinși să își schimbe votul și vedem în propriile bule cum argumentele logice se pierd repede într-o avalanșă de fake news, contra-argumente emoționale sau declarații ofensatoare.

Personal, cred că polarizarea și avalanșa de injurii pe care o vedem pe social media între cele două tabere are efect zero asupra comportamentului de vot când deja ai o opțiune politică declarată, fiind mai degrabă o strategie (finanțată de unele entități) pentru a convinge nehotărâții sau pentru a activa în susținători (și mai mult) teama față de tribul vrășmaș. Aceștia din urmă vor fi astfel și mai motivați să iasă la vot … singura soluție ca să învingă “dușmanul”.

Și acum, după atâta vorbărie despre motivele pentru care nu (prea) poți convinge pe cineva să voteze candidatul tău preferat, există totuși și speranță? Sau o formulă pentru a aborda situația în familie?

Eu unul am greșit-o, ajungând prea târziu la soluția de mai jos, care poate sau nu să funcționeze și în cazul tău.

Există pârghii pentru a influența pe cineva apropiat, daaar…. și este un mare DAR, trebuie să fii tu însuți deschis să asculți, să fii empatic și să găsești acele puncte comune care vă unesc.

Sunt foarte puțini oameni puternic îndoctrinați sau cu adevărat fanatici care votează de principiu o opțiune extremistă. Aceștia votează de fapt împotriva unui sistem și pentru că cineva le-a prezentat pe social media exact ce voiau să audă ca răspuns la frustrările pe care le au.

Să începi o discuție cu empatie față de frustrările persoanei pe care încerci să o convingi este primul pas. Abordarea trebuie să fie însă calmă, non-conflictuală și să asculți mai mult decât vorbești.

Ulterior, poți încerca să găsești anumite valori comune între voi, pentru a anula acele granițe ce țin de apartenența la trib. Poate fi faptul că vă place să mergeți în străinătate și vreți să vă păstrați această libertate sau faptul că vă doriți un sistem de sănătate mai bun, venituri mai mari pentru profesori, și așa mai departe.

Nu strică să vorbiți cu sinceritate și despre neajunsurile candidatului preferat, care este până la urmă om și în mod cert va face greșeli și nu va deveni Mesia odată ajuns la Cotroceni.

Când ajungeți în punctul în care ați identificat un numitor comun, anumite temeri, speranțe sau dorințe, deja ați spart bariera de trib și nu mai faceți parte din bule atât de diferite.

Iar acum poți încerca să-ți prezinți calm, fără patos, de ce crezi că preferatul tău ar putea face mai mult bine (decât rău) în România, chiar dacă nu va fi totul perfect.

Sunt curios la tine ce a funcționat în această campanie electorală? Ai avut sau nu dispute cu familia sau apropiații? Și dacă da, cum le-ai rezolvat?