Să înțelegem tarifele: cel mai "frumos" cuvânt din fițuica de economie a lui Trump este de fapt un act de război
Cine suportă costul tarifelor? Pentru că "zâna măseluță nu le plătește"!
Tarifele sunt într-o oarecare măsură acte de război! O zice Buffett în cadrul unui interviu (video mai jos), dar o zice și istoria, statele utilizând în trecut această măsură protecționistă pentru a se război cu vecinii sau pentru a destabiliza alte guverne.
În 1925, de exemplu, statul german (Republica de la Weimar la momentul respectiv) a declarat un război vamal Poloniei, crescând tarifele sau blocând complet unele importuri, în dorința de a destabiliza economia poloneză și de a revendica apoi unele teritorii poloneze.
Nu este singurul exemplu, însă, cel puțin după al doilea război mondial, globalizarea a accelerat, iar statele au început să colaboreze mai mult și să devină interdependente economic. Astfel, tarifele au început să aibă tot mai puțin sens economic între partenerii comerciali.
De ce revine acum obsesia tarifelor, mai ales în Statele Unite, unde Trump a repetat de sute de ori termenul, în opinia lui “cel mai frumos“ cuvânt din dicționar?
Hai să înțelegem în primul rând ce sunt tarifele și dacă mai au sens în 2025?
Cum ziceam și mai sus, tarifele sunt măsuri de secol 19, globalizarea conducând treptat spre eliminarea lor sau reducerea substanțială a tarifelor percepute de economiile globale tot mai conectate.
Însă, până la apariția taxelor pe venit (în 1913 în SUA), tarifele generau 90% din veniturile bugetului federal al Statelor Unite. În 2024, până la măsurile impuse de Trump, tarifele vărsau în Trezoreria SUA doar 80 miliarde de dolari. Prin comparație, impozitul pe venit aplicat americanilor aducea la buget de 31 de ori mai mult (2,5 trilioane $).
Trump a susținut în numeroase declarații că tarifele vor fi suportate de partenerii comerciali ai Statelor Unite. De fapt, dacă mergem pe firul banilor și întrebăm cine plătește aceste tarife avem să înțelegem că importatorii (companiile americane) sunt cei care plătesc tarifele, când bunurile intră în țară, iar banii respectivi intră direct în conturile Trezoreriei americane.
Tarifele provoacă efecte de răzbunare economică. După cum s-a văzut și la recentul val de tarife anunțat de Trump, celelalte țări au răspuns și ele cu aplicarea de tarife pe bunurile și serviciile din Statele Unite. Economiștii avertizează că nimeni nu câștigă din războaiele comerciale, iar acest lucru este documentat inclusiv în urma tarifelor aplicate în 2018, în mandatul Trump 1.
La momentul respectiv, Trump a impus tarife pe oțelul importat (China fiind cel mai mare producător de oțel la nivel global), sperând să ajute oțelarii din SUA. În realitate, numărul locurilor de munca în această industrie s-a păstrat în jurul cifrei de 140.000, în pofida tarifelor care trebuiau să ajute. Mai mult, tarifele aplicate ca răzbunare de China pe importurile de soia și carne de porc din Statele Unite au dus la o creștere a șomajului în rândul fermierilor americani.
Într-o economie de piață, importatorii care trebuie să plătească tarifele aplicate vor crește prețul produselor și serviciilor vândute. De aceea, toți economiștii serioși au avertizat din start că americanul de rând este cel care va fi afectat cel mai mult de tarifele lui Trump. Astfel, inflația va accelera, cel puțin la unele bunuri importate, pe care consumatorii nu le pot înlocui cu substitute din Statele Unite.
Da, și companiile străine care exportă produse în Statele Unite vor avea de suferit. Acestea, dacă își doresc să rămână competitive, vor trebui să taie prețurile și să sacrifice din marjele de profit, pentru a compensa astfel tarifele care se adaugă la prețurile cu care bunurile intră în SUA.
Să luăm un exemplu pentru a înțelege unde bate Trump cu aceste măsuri:
să presupunem că o companie chineză vinde pe piața din SUA un autoturism cu 20.000 dolari. Dacă un automobil american echivalent costă să zicem 30.000 dolari, mai mulți consumatori vor avea tendința să cumpere vehiculul chinezesc.
Trump sesizează că producătorii americani de automobile au o competiție puternică și pierd cotă de piață în fața mașinilor chinezești. Se gândește să aplice astfel un tarif pe importurile de automobile din China.
peste noapte, mașina chinezească de 20.000 $ va costa 25.000$, pentru că importatorul va pune peste prețul de ieri al mașinii și tariful de 25% aplicat de Trump.
în acest scenariu, cumpărătorul american va fi pus în fața unei alegeri mai grele. Să cumpere automobilul Made in China de 25.000 $ sau unul american de 30.000 $. Balanța s-ar putea să încline acum mai mult în favoarea vehiculelor americane, ia Trump poate să spună că a salvat industria auto și a generat mai multe locuri de muncă.
Da, și nu! Lucrurile nu sunt așa de simple, pentru că într-o economie globală, în care lanțurile de aprovizionare sunt extrem de complexe, multe dintre piesele automobilelor produse în Statele Unite vin tot de peste granițe. Iar tarifele lui Trump ar putea să crească inclusiv prețul automobilelor americane, care importa acum componente mai scumpe.
Și iată cum tarifele sunt o sabie cu două tăișuri, din foarte multe puncte de vedere.
Președintele american probabil că știe acest lucru, însă alege să comunice despre potențialele beneficii alte acestora (susținerea industriilor locale și crearea de locuri de muncă) și să “uite“ despre mult mai numeroasele dezavantaje.
În concluzie, dacă este un singur lucru pe care să-l reținem despre tarife, acesta este că, în final, consumatorul va fi cel care plătește mai mult.
Vă las cu un video extrem de util în care un reporter și un om de afaceri (importator-exportator) explică unui susținător MAGA cum funcționează tarifele și de ce americanii vor plăti mai mult din cauza războiului comercial.